vineri, 1 noiembrie 2013

Recenzie: Aleea Întunericului (Vampirii din Morganville, #3) de Rachel Caine


Titlu: Aleea Întunericului
Autor: Rachel Caine
Seria: Vampirii din Morganville, #3
Număr de pagini: 384
Anul apariției [Ro]: 2011 (de editura Leda)

Title: Midnight Alley
Author: Rachel Caine
Series: Morganville Vampires, #3
Number of pages: 245
Publication year [En]: 2007 (by Signet)

The Morganville Vampires by Rachel Caine

MORGANVILLE E UN LOC ATÂT DE DRĂGUȚ ÎN CARE SĂ TRĂIEȘTI...
...și să mori, dacă nu te deranjează genul acesta de lucruri!
Acum, Claire i-a jurat credință Ameliei, cel mai puternic dintre vampirii din oraș. Protecția pe care i-o asigură contractul cu Fondatoarea nu prea are darul să-i liniștească pe cei apropiați ei. Dintr-o dată, oamenii încep să moară pe capete și în moduri misterioase, cineva din trecutul ei revine în prezent, vânând-o, iar un străvechi vampir îi transmite înfiorătoarea invitație de a veni să ia lecții particulare în locuința sa izolată. În ce scop - Claire urmează să descopere curând... ceea ce va da un nou și înspăimântător înțeles termenului de „cursuri serale”.
Nu a fost prima oară când m-am apucat de ea, dar sfântă rochie de carne a lui Lady Gaga, RACHEL CAINE E GENIALĂ. Fac recenzia asta dupa ce am terminat toată seria (defapt, doar ce s-a tradus în română) și mă simt liberă să spun că DOAMNE, CHESTIA ASTA E INUMAN DE FANTASTICĂ. ȘI DA. VREAU S-O SCRIU CU LITERE MARI. PROBLEM?
În Aleea Întunericului (și în restul seriei) ne simțim ca într-o sticlă cu Cola în care am pus un temberon întreg de dropsuri. Și face BANG! la fiecare trei secunde. Nu-mi aduc aminte când am citit ultima oară ceva asemănător, ceva la fel de antrenant și amuzant și adictiv, care să nu mă lase nici măcar să îmi verific mail-ul (ceea ce fac o dată la 5 minute și nu glumesc).
Trebuia în continuu să știu ce urmează să se întâmple și încă mă mir de câte ori îi poate face Rachel Caine pe cei patru să fie la un centimetru (fiindcă un pas e prea mare) de moarte. Oricât de lungă ar fi seria (sper să nu se termine niciodată), nu cred că m-aș sătura de ea. Nu îți dă voie. E prea multă tensiune ca să îți amintești că trebuie să dormi, bei, mănânci. Ești înghițit cu totul de carte și îți vine imposibil să ieși din nou în lumea reală. Dacă se rezolvă ceva, tot mai este altceva și când vezi un moment liber în sfarșit, altceva-ul explodeaza în fața ta. Cred ca am murit de zeci de ori cu cartea asta.

AAAAAAAAAAAAAA :))

2 comentarii:

  1. Cred ca VM este singura serie cu adevarat lunga, de care nu o sa ma pot plictisi niciodata. Serios, daca Rachel se hotaraste sa scrie 50 de volume, o sa fie una dintre cele mai fericite zile din viata mea.
    Te-ai inscris la NaNo, Vero?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect. Chiar m-a părut rău că n-au mai tradus de anul trecut în romană, pentru că vroiam să citesc cât mai multe din serie. Pot să o continui în engleză, dar odată ce o încep în română îmi place să o și termin în romană, fiindcă în engleză termenii, denumirile, ar suna altfel și m-ar zăpăci.
      Nu, în noiembrie nu aveam de gând, fiindcă numai mâine am două teste, dar în alte zile... Oricum, eu scriu, Nu mă țin de NaNo, dar scriu. În felul ăsta nu mă simt obligată, știi? Sunt mai relaxată și îmi vin și ideile mai libere... nu ștrangulate ca atunci când mă grăbesc.

      Ștergere